S
S (numită: /es/ sau /sɨ/) este a nouăsprezecea literă din alfabetul latin și a douăzeci și doua din alfabetul limbii române. În limba română notează o consoană fricativă alveolară surdă (uneori numită dentală în loc de alveolară) cu simbolul fonetic [s].
Istorie[modificare | modificare sursă]
| Hieroglifa egipteană pentru dinte/arc |
Caracterul proto-sinaitic din care derivă șin-ul fenician |
Șin-ul fenician |
Litera grecească sigma |
S-ul etrusc | S-ul latin | Majuscula și minuscula S-ului latin | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
|
|
|
|
|
|
Utilizare[modificare | modificare sursă]
- În chimie S este simbolul pentru elementul chimic sulf.
- În fizică:
- s este simbolul pentru secundă, unitatea de măsură SI pentru timp;
- S este simbolul pentru siemens, unitatea de măsură SI pentru conductanță electrică;
- S este simbolul pentru entropie în termodinamică.
Alte reprezentări[modificare sursă]
| Alfabetul fonetic NATO | Codul Morse |
| Sierra |
|
|
|
| Sistemul de semnalizare maritimă internațională | Alfabetul semaforic | Braille |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 | Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |